S.O.S.: Gesturile ne trădează

Sa ne imaginam ca stam de vorba cu un vechi coleg de scoala si discutam despre zilele petrecute impreuna; il intrebam daca-i este dor de acele vremuri. « Ah,nu ! »-raspunde el, « Nu am nici un fel de regrete,ma bucur ca s-a terminat ! ».In timp ce vorbeste isi trece usor degetul aratator pe sub ochiul drept.Nu exista nici un motiv ca acest gest minuscul sa ne atraga atentia,iar daca totusi il observam,probabil ne vom imagina ca indeparta un firicel de praf de pe fata.Dar lucrurile nu stau deloc asa si ochii nostri nu trebuie sa aiba decat rolul estetic.

Gestul colegului nostru este de fapt un indicator comportamental si arunca asupra adevaratelor sentimente ale partenerului o noua lumina,cu totul diferita de cea afisata.Cu toate ca acesta afirma ca nu regreta zilele de scoala,o parte a creierului sau este de alta parere si comanda degetului sa stearga de pe obraz o lacrima imaginara.Deci,in timp ce partea constienta a creierului sau spune « nu regret nimic », o alta parte creeaza un indicator comportamental care spune « de fapt,am regrete ».

Semnalele care ne dau de gol sunt facute timid,lasand parca impresia ca nu vor sa fie observate-ele functioneaza tainic, pretinzand a fi altceva decat sunt in realitate Cand cineva minte,de multe ori simte nevoia inconstienta de a nu spune ceva ce ar putea sa tradeze si reactioneaza la acest impuls atingandu-si buzele sau asezand un deget in asa fel incat sa « pazeasca » gura.Sunt gesturi inconstiente de autocenzurare,care apar de multe ori in situatiile in care oamenii vor sa induca in eroare,cand incearca sa para mai dominanti sau mai curajosi,mai siguri pe ei decat sunt in realitate,cand mint,cand incearca sa-si ascunda anxietatea sau adevaratele intentii.

Impostorii, escrocii, profesionisti, mincinosii experti sau psihopatii reusesc de multe ori sa joace un rol convingator cu un minimum de semne tradatoare involuntare.

Totusi,cei mai multi oameni sunt putin incurcati cand trebuie sa induca in eroare pe cineva si acesta este momentul in care sunt tradati de semnalele emise de corpul lor.

Presiunea incercarii de a mentine un comportament convingator este prea mare pentru ei,in jocul lor apar fisuri si semnalele tradatoare involuntare ies foarte repede la iveala.

Oamenii sunt foarte diferiti din punctul de vedere al capacitatii lor de a minti convingator,iar aceia carora le vine mai usor sa minta produc mai putine scapari involuntare.Nu exista un mincinos perfect si indiferent de capacitatea lor de a minti,oamenii lasa intotdeauna urme care indica inducerea in eroare.

Sa ne gandim la ce afirma Freud,si anume ca,oamenii nu pot sa-si ascunda prea mult timp starile interioare de alte persoane,in final aparand intotdeauna un semn exterior care arata ceea ce gandesc cu adevarat-« oricine are ochi sa vada si urechi sa auda se poate convinge singur ca nici un muritor nu poate pastra un secret ;daca buzele lui tac,vorbeste cu degetele,mesajele tradatoare ies prin toti porii lui ! »

Daca vreodata ar trebui sa aleg intre a crede ce spune o persoana despre sentimentele ei si ceea ce pot observa din indicatorii involuntari pe care-i emite,voi opta pentru ultima varianta.In aceste momente regula de aur este sa avem incredere in indicatori si nu in ceea ce afirma oamenii despre ei sau in ceea ce spun altii.

Pentru a fi cat mai aproape posibil de adevar este necesar sa observam ce spun si ce fac oamenii sa ajungem sa le intelegem gandurile si sentimentele ;daca ne concentram pe intelegerea indicatorilor comportamentali, vom fi mai sensibili fata de ceilalti si,in ultima instanta relatiile noastre cu ei ne vor aduce mai multe satisfactii.Plus ca ei ne vor ajuta sa ne intelegem propriul nostru comportament,dar si impactul pe care-l avem asupra celor cu care intram in contact.Asta ar fi o varianta din doua posibile,cea de-a doua fiind sa ne declaram invinsi in fata minciunii si falsitatii,sa mergem pe principiul credulitatii,sa fim adepti convinsi ai zicalei « tot ce zboara se mananca » si nu in ultimul rand,sa luam in brate « sfanta ignoranta ».Aceasta ar presupune ca,chiar si atunci cand exista semne ca o persoana minte,acestea pot trece neobservate nu pentru ca oamenii nu detecteaza aceste semne,ci pentru ca uneori nu vor sa recunoasca fata de ei insisi ca cealalta persoana nu le spune un adevar.

Unul din cele mai importante motive pentru care unii cred minciunile interlocutorilor este dorinta de a crede orbeste in ele,urmarea este ca ajung co-conspiratori in propria lor pacalire.Mincinosii inteleg perfect acest principiu si sunt mereu atenti sa spuna ceea ce partenerul lor de discutie isi doreste sa auda.

Asa ca ne trebuie o doza dubla de vigilenta in relatiile cu ceilalti ,pentru a avea garantia ca nu vom fi mintiti sau folositi la extinderea mrejelor neadevarului.

Fiecare dintre noi se poate recunoaste intr-un numar indefinit de atomi sociali,dupa cum indefinite sunt si criteriile dupa care pot fi specificati atomii sociali carora le apartinem.Poate fi vorba de familie,de amici,de colegi....miliarde de atomi sociali se incruciseaza,se intersecteaza si se multiplica in cursul unei vieti umane ;suntem artizanii si protagonistii cresterii, formarii, multiplicarii, dezvoltarii si renasterii tuturor atomilor sociali care se compun si se descompun in caleidoscopul universului uman !

Am tras cateva concluzii, referitoare la ce este important în viaţă, pe care as dori sa le impartasesc :

-Daca reusesti sa ai incredere in tine insuti cand toti se indoiesc de tine,dar sa tii cont de neincrederea lor;

-Daca reusesti sa astepti fara a te plictisi de asteptare,sau fiind calomniat sa nu raspunzi cu calomnie sau fiind detestat sa nu te abandonezi aversiunii pentru a nu te arata prea bun si nici vorbind prea intelept;

-Daca reusesti sa visezi fara a fi stapanit de vise;

-Daca reusesti, intalnind Succesul si Infrangerea, sa tratezi acesti doi impostori in acelasi fel;

-Daca reusesti sa suporti sa auzi adevarul spus de tine rastalmacit de raufacatorii care fac curse pentru prosti,

-Daca reusesti sa faci o singura legatura a victoriilor tale si sa risti totul pe-o carte,si sa pierzi si sa reiei de unde incepusei fara a spune nici macar un cuvant despre ce ai pierdut;

-Daca reusesti sa-ti infranezi inima,si nervii, si energiile tale pentru a te tine drept chiar si dupa multa vreme de cind nu te mai simti in stare si sa rezisti, cind in tine nu mai este nimic altceva decat vointa ta ce-ti repeta REZISTA !;

-Daca pentru tine conteaza toti oamenii, dar nici unul prea mult,

-Daca atit prietenii cit si dusmanii nu te pot rani;

-Daca reusesti sa umpli minutul inexorabil cu un moment de 60 de secunde a ta va fi lumea si tot ceea ce este-n ea,Si tot ceea ce conteaza mai mult, vei fi un OM !

Si ceea ce tocmai v-am scris inseamna ca am reusit sa vorbesc despre mine,sa ating cateva puncte pe care le-am atins pana acum in putina mea experienta de viata,pe care le-am considerat importante de impartasit.Sunt realizarile sau esecurile mele ca om si mi le asum si ma mandresc in fata oricui cu ele !

Iar daca iti place sa tii minte totul,trebuie sa stii si ca,sa-ti amintesti,nu este intotdeauna o binecuvantare. Daca vrei totusi sa faci asta, vei avea nevoie de un palat al mintii,in care sa adapostesti lucrurile-un palat in mintea ta,care va creste enorm. Va trebui sa aiba o incapere centrala,o camera pe care sa o cunoastem foarte bine,pana la cele mai mici detalii….

Poarta catre palatul central al memoriei se afla in intunecimea mintii si are un zavor ce poate fi gasit numai prin pipait.Ciudata poarta se deschide catre incaperi bine luminate,de un baroc timpuriu,iar culoarele si incaperile rivalizeaza ca numar cu cele din muzeul Topkapi.

Peste tot se afla exponate bine puse in valoare si luminate,fiecare fiind elemente cheie ale unor amintiri care te conduc la altele,in progresie geometrica.

Unele incaperi sunt scene statice,fragmentare,ca niste cioburi de ceramica greceasca pictata lipite cu ipsos alb.Alte incaperi sunt pline de sunet si miscare,serpi uriasi se lupta in intuneric,luminati de spoturi de lumina.Urlete si jigniri umplu intr-atat de tare unele incaperi incat nici macar proprietarul palatului nu poate sa intre ;dar pe coridoare nu se aud si,daca vrei,poti asculta muzica.

Aici,in intunericul fierbinte al mintii,trebuie sa cautam zavorul ;odata gasit,alegem muzica pe care o vom asculta pe coridoare si,fara sa ne mai uitam in stanga si in dreapta,sa mergem in Sala Inceputurilor, unde exponatele sunt, marea lor majoritate, fragmentare.Aici este primul lucru pe care il vom intelege : « Orice om merita sa pierzi timpul cu el.Daca la prima vedere cineva pare mai dificil,trebuie sa te uiti mai adanc in sufletul lui ! »

Poate ar fi mai bine daca s-ar vorbi asa cum se gandeste si s-ar gandi asa cum se vorbeste.E interesant ca un aspect plin de contradictii al aceste societati democratice este felul in care noi insine aplicam principiul tolerantei fata de celalalt-ar trebui sa invatam ca libertatea fiecaruia dintre noi inceteaza acolo unde atinge libertatea celuilalt.

Iar in privinta minciunii si a neadevarurilor care incearca sa ne intimideze la un moment dat in viata, e ideal sa fii suficient de tare sa poti refuza sa devii un amarat de cos de gunoi in care fiecare poate arunca tot felul de mizerii!

Doar adevarul trebuie sa ramana in picioare…

Lupescu Cristina

Organizatia de Tineret P. Targsor